Am pierdut cabana într-o noapte.O reconstruim într-un an.

Sus, în inima sălbatică a Retezatului, pe valea Pietrele, s-a ridicat în 1963 o construcție de lemn care avea să devină mai mult decât un adăpost: Cabana Gențiana. Situată la 1.670 de metri altitudine, ea veghea curgerea pârâului și oferea răgaz drumeților care urcau spre vârfurile semețe sau spre lacurile glaciare.

Povestea ei a fost una a rezilienței. După ce anii '90 o lăsaseră aproape în uitare și paragină, Gențiana a primit o nouă viață în 1998. Sub îngrijirea Asociației „Floarea Reginei”, cabana a devenit un simbol al ospitalității autentice montane — un loc fără curent electric de la rețea, dar plin de căldura sobei cu lemne și a poveștilor spuse la lumina frontalelor. Generații de montaniarzi au învățat aici respectul pentru munte, găsind în cei trei pereți de bârne o a doua casă.

Din păcate, istoria sa lungă de peste șase decenii a fost curmată brusc. În noaptea neagră de vineri, 8 mai 2026, flăcările au mistuit totul. Până dimineața, din locul unde răsunau odinioară cântecele de chitară nu a mai rămas decât un morman de cenușă și amintiri dureroase. Liniștea care s-a așternut peste vale a fost una grea, de doliu.

Dar spiritul Gențianei nu a ars odată cu lemnul. Comunitatea iubitorilor de munte a refuzat să accepte acest sfârșit. Astăzi, deși bârnele vechi au dispărut, intenția de a reconstrui cabana a devenit un nou punct de adunare. Gențiana se va ridica din nou din propria cenușă, pentru a rămâne farul călăuzitor din valea Pietrele pentru toți cei care simt chemarea crestelor.